Aceasta este concluzia lui M. Meaney, prof esor in medicina la Universitatea McGill, si cercetator, argumentata stiintific in cadrul Congresului Mondial al Asociatiei Internationale de Psihiatrie a Copilului si Adolescentului, congres organizat anul acesta la Singapore si la care am marea placere de a participa din nou.
Folosindu-se de imagistica cerebrala functionala au studiat, in diferite etape ale dezvoltarii copiilor, modul in care structurile cerebrale se dezvolta si maniera in care creierul copiilor functioneaza.
S-a dovedit astfel legatura directa intre depresia materna si modificarile de structura identificate la nastere la nivelul creierului copiii lor, exact in zonele cerebrale implicate in reglare emotionala si cognitie (amigdala cerebrala, hippocamp si cortex prefrontal). Studiul acestei legaturi a continuat reevaluand copiii la varstele de 2, 4 si 9 ani. S-a putut astfel dovedi ca problemele socioemotionale si cognitive identificate la copii la varsta de 9 ani se datoreaza tiparelor neuronale formate in perioada dezvoltarii fetale.
Un aspect foarte interesant care a fost observat este acela ca, indiferent daca simptomele depresive ale mamelor au fost de intensitate clinica, sau de intensitate mai redusa, consecintele asupra copiilor lor au fost aproape identice.
Pe langa mostenirea genetica a depresiei mamei, acesti copii au fost afectati si de consecintele simptomelor depresive ale acestora, acestea influetand la randul lor capacitatea mamelor de a se ingriji de copiii lor, de a se atasa de acestia si de a fi disponibile emotional pentru ei.
Un alt aspect interesant care a fost observat este acela ca depresia prenatala, mai mult decat cea postnatala, este cea care va avea consecinte mai semnificative asupra viitoarei dezvoltari cognitive a copilului, in cazul baietilor, si asupra viitoarei dezvoltari socioemotionale in cazul fetelor.
De asemenea, starea mintala buna a mamelor a avut consecinte pozitive directe asupra motivatiei si asupra jocului imitativ al copiilor lor la varsta de 12 luni, precum si asupra competentelor lingvistice la 24 luni.
Iata de ce, cand ne gandim la sanatatea mintala a copiilor, trebuie, obligatoriu, sa ne gandim intai la sanatatea mamelor si a familiilor lor. Investind in imbunatatirea starii mintale a mamelor, investim practic in sanatatea copiilor lor. Incerc mereu sa aflu, cand vin mame cu copii la evaluari, cum se descurca acestea, ce greutati intampina, de ce ajutor au parte. Am observat ca, aproape intotdeuna, reactiile lor se impart in doua categorii: cele mai multe mame spun ca ele nu sunt importante, importanti sunt copii, iar altele, mai putine, nu spun nimic, dar li se inlacrimeaza ochii.
Dragi mamici, desigur ca importanti sunt copiii. Dar nu uitati, investind in voi, investiti in copiii vostri. Faceti lucruri doar spre bucuria voastra fara a va simti vinovate. Am constatat, la foarte multe mame, ca exista convingerea ca o mama trebuie sa sufere pentru copiii ei. Daca nu era de ajuns simtul comun sa se spuna ca asa ceva nu este firesc, iata ca inclusiv studiile ne arata cat de important este ca o mama sa se simta bine, sa aiba parte de o stare de bine mintala. Cand capacitatea mamelor si a viitoarelor mame de a se ajuta pe ele insele este depasita, este rolul familiei si a societatii de a veni in ajutorul lor.
Nu uitati, depresia este o boala si poate vindeca sau macar ameliora, daca primim ajutorul potrivit. Primul pas este sa acceptam ca avem nevoie de suport si sa cerem ajutor.
