Cand devin bunici, parintii nostri trec prin mai multe stari emotionale. Ei descriu de cele mai multe ori o mare bucurie, dar, totodata, pot sa apara si o serie de ingrijorari legate de noul membru al familiei, iar una dintre sursele de tensiune si conflict intre bunicii si parintii care se prezinta la consultatie cu copilul este modul in care noii parinti isi cresc copiii.
Dragi bunici, deciziile pe care acestia le iau in legatura cu indepedenta copiilor, modul de disciplinare, expunerea la spatiul media, comportaament, prietenii, sau orice alt aspect important din viata copiilor lor pot sa difere de deciziile pe care, dumneavoastra, ca bunici, le-ati lua, dar asta nu inseamna ca deciziile lor sunt gresite. Cel mai probabil, daca aceste aspecte au la baza decizii informate care functioneaza pentru intreaga familie, mari motive de ingrijorare nu ar trebui sa fie.
Ajuta daca ne gandim ca azi copiii sunt crescuti intr-o lume diferita fata de cea in care ati crescut dumneavoastra, bunicii. Si, cel mai probabil, copiii dumneavoastra isi cresc altfel proprii copii decat i-ati crescut dumneavoastra pe ei.
Daca, in ciuda faptului ca intelegeti si acceptati ca exista mai multe stiluri de crestere a copiilor, ingrijorarile persista, ajuta sa discutati si cu alte persoane apropiate care au la randul lor nepoti. Alte puncte de vedere va pot ajuta sa stabiliti daca e totusi cazul sa discutati despre aceste aspecte cu parintii nepotilor dumneavoastra.
Pentru ca aceasta discutie in care vreti sa comunicati anumite ingrjorari sa fie una constructiva, e important sa tineti cont de cateva aspecte care ajuta in abordarea acestor subiecte, si pe care le voi mentiona in continuare.
Pregatirea – Repetarea a ceea ce doriti sa transmiteti poate ajuta la gasirea une formulari cat mai potrivite de a va comunica ingrijorarile. Tineti minte, mesajul care e transmis ca un atac, cu o atitudine critica, va fi primit ca o amenintare. Si raspunsul va fi pe masura. Puteti spune, de exemplu: “Am observat ca X nu prea este interesat sa se joace cu alti copii. Ai observat si tu asta?” Uneori ajuta exersarea impreuna cu partenerul sau cu o prietena apropiata.
Momentul- Daca banuiti ca subiectul este unul mai sensibil si ca discutia va fi mai serioasa, ajuta sa alegeti un moment de calm si liniste atat pentru dumneavoastra, cat si pentru parinti. Daca in timpul saptamanii toata lumea e mai ocupata si grabita, poate o zi de la finalul saptamanii ar fi mai potrivita.
Atitudinea– Cel mai probabil parintii fac deja ceea ce stiu ei ca e mai potrivit pt copilul lor, asa ca, in abordarea oricarui subiect, ajuta daca aratati ca respectati ceea ce ei fac deja pentru copil. Daca ingrijorarea e legata de anumite comportamente, puteti, de exemplu, sa descrieti un eveniment anume care s-a petrecut si sa le cereti sfatul. De exemplu: “Cand mergem in parc, mereu isi da jos caciula de pe cap, iar cand vreau sa o pun inapoi, se supara foarte tare. Ce ajuta oare in aceasta situatie?”
Nu uitati, tuturor ne place sa fim apreciati. Pastrarea unui echilibru in relatarea ingrijorarilor, impreuna cu evidentierea unor aspecte bune, ne ajuta sa pastram o atitudine pozitiva. De exemplu: “ Observ ca, pe de alta parte, e tot mai indemanatic si dispus sa incerce lucruri noi. Vad ca ajuta ca il lasi sa incerce tot mai multe activitati.”
Respectarea limitelor e importanta. E important sa va comunicati ingrijorarile, insa, nu uitati, e responsabilitatea parintilor sa decida ce e de facut mai departe. Indiferent de decizie, este alegerea lor sa actioneze intr-o anumita maniera sau alta. Desigur, atunci cand aveti suspiciuni ca actiunile parintilor nu sunt in interesul copilului, cand e vorba despre neglijenta, rele tratamente sau abuz, de oricare ar fi el, inclusiv emotional, primeaza siguranta copilului inainte de toate, si e de datoria oricarui adult care are cunostinta despre aceste situatii sa anunte institutiile implicate in protectia copilului. Pentru aceasta aveti la dispozitie si telefonul copilului, 983, unde raportarea se poate face si sub protectia anonimatului.
E important sa tinem cont ca putem avea viziuni diferite asupra aceluiasi aspect din viata copilului, astfel ca, daca relatia cu parintii este una armonioasa, ajuta sa discutati mai in detaliu despre cum vad ei situatia care va ingrijoreaza. De exemplu: “ Se mai plang alte mame cu care discuti de dificultati de genul asta? Nu a mentionat nimic educatoarea sau medicul pediatru ca ar putea fi ingrjoratoare treaba asta? Pe tine te ingrijoreaza acest aspect?”
Nu uitati, indiferent de acordul sau dezacordul dintre dumneavoastra si parintii copilului, legatura dintre bunici si nepoti este una deosebita si merita sa fie intretinuta.
Bunicii au cu adevarat o influenta semnificativa in viata nepotilor lor. Cei mai multi adulti recunosc influnta pe care bunicii au avut-o in conturarea credintelor si valorilor lor.
Bunicii sunt de foarte multe ori sursa de confort si relaxare, ceea ce poate face diferenta in reducerea stresului din viata unui copil.
Prin experienta de viata, bunicii sunt o sursa buna de cunoastere a trecutului, a mostenirii culturale si istoriei familiei.
O sursa suplimentara de confort din partea bunicilor este, de foarte multe ori, plasa de salvare in momente dificile.
Aveti, pentru generatia actuala de tineri, un rol aproape vital in cresterea lor, pentru multe familii, fiind o optiune sigura si de dorit pentru ajutarea la supravegherea si cresterea copiilor.
Va doresc sa aveti parte de relatii cat mai armonioase, atat cu nepotii, cat si cu parintii lor, iar daca apar dificultati in gestionarea lor, nu ezitati sa apelati la cei care sa va pot indruma in imbunatatirea lor, deoarece beneficiile nu vor intarzia sa apara pentru toti cei implicati.
