Desi idealizata si considerata o perioada lipsita de griji, copilaria nu este lipsita de rani emotionale, provocari sau traume. Adaptarea la un mediu scolar nou, a face fata batjocurii din partea celor de acceasi varsta si dificultatilor din familie, incertitudinile legate de cresterea intr-o lume atat de complexa…toate acestea fac din copilarie o perioada oricum altfel decat lipsita de griji.
Stim deja ca drumul spre maturitate difera foarte mult de la un copil la altul, iar unii copii vor avea de depasit mai multe hopuri decat altii.
In ciuda unor dificultati semnificative, precum cresterea intr-o zona dezavantajata socioeconomic, expunerea la violenta, accesul ingreunat la invatamant de calitate sau saracie, unii copii reusesc sa faca fata greutatilor, pe cand altii nu. Asta se intampla deorece unii copii au anumite abilitati de a gestiona aceste neajunsuri, abilitati despre care stim deja ca nu apar ca peste noapte. Acestea se construiesc in timp si sunt rezultatul interactiunii dintre caracteristicile copilului si mediul sau de viata.
Rezilienta se refera, deci, la capacitatea copiilor de a face fata dificultatilor si de a reusi sa treaca cu bine peste diferitele obstacole ce apar in calea lor.
De ce sa ne preocupam de rezilienta?
• din aceleasi motive pentru care ne dorim sa promovam dezvoltarea armonioasa, intrucat in multe privinte, calea spre dobandirea lor e comuna. Ne dorim ca in ciuda sanselor nefavorabile, copiii sa poata deveni adulti echilibrati. In masura in care ii ajutam pe copii sa dezvolte aceste abilitati, investim practic in capitalul lor uman si in sansa lor de a deveni adulti sanatosi, echilibrati si productivi. Iata deci, dezvoltarea abilitatilor de a depasi greutatile pe care copiii le intampina in viata este esentiala pentru progresul lor si al societatii.
• Rezilienta se evidentiaza atunci cand, in ciuda bagajului mare de neajunsuri si dificultati pe care un copil il poarta, acesta reuseste sa isi pastreze sanatatea fizica si mintala, iar dezvoltarea lui sa fie spre bine.
Cum devin copiii rezilienti?
Numitorul comun al acestor copii rezilienti este legatura emotionala suportiva pe care o au cu un parinte, ingrijitor sau oricare alt adult, legatura care sa ii implineasca nevoia de a se simti protejat. Aceasta este baza de la care se vor dezvolta ulterior si alte abilitati, precum cele de planificare, monitorizare si reglare emotionala si comportamentala, abilitati care vor fi utile petru a lupta eficient in fata greutatilor. Practic legatura de atasament, abilitatile de adaptare si experientele pozitive sunt cele care sunt la baza rezilientei.
Copiii rezilienti prezinta o rezistenta biologica in fata greutatilor si o legatura puternica cu membri familiei si comunitatii lor.
Rezilienta este rezultatul combinatiei dintre mai multi factori protectivi. Nici caracteristicile individuale, nici factorii de mediu, singuri, nu sunt suficienti pentru un rezultat favorabil in cazul unui stres prelungit. Este interactiunea dintre factorii biologici si cei de mediu cea care determina aparitia abilitatilor de a depasi problemele si de a ajunge la o dezvoltare armonioasa.
A fi rezilient nu inseamna obligatoriu a face fata tuturor greutatilor cu brio, insa, evaluand per total, balanta se va inclina inspre reusite. Rezilienta ne ajuta sa crestem si sa ne faca mai puternici. Copiii rezilienti fac fata stresului si reusesc sa depaseasca cu bine diferitele provocari. Acestia au tendinta de a fi empatici, de a intelege emotiile celorlalti. Au abilitati bune de comunicare ce ii ajuta sa faca greutatilor. Sunt interesati de scoala si motivati sa invete. Sunt implicati in activitati constructive si actioneaza in scopul obtineii unor reusite. Sunt optimisti in legatura cu viitorul si au relatii bune cu cel putin un adult. Functioneaza bine in mediul familial si in comunitatea lor.
Bazele rezilientei sunt:
• Relatia suportiva copil – adult (prima relatie din viata fiecaruia dintre noi care va fi prototipul viitoarelor relatii este cea de atasament, relatie care trebuie sa ofere copilului siguranta necesara explorarii lumii inconjuratoare)
• Constuirea unui sentiment de autoeficienta si de control (acesta se constuieste de la varsta mica, cu pasi mici, permitand copiilor sa aleaga, de exemplu, pentru o oarecare problema, solutia pe care o considera ei potrivita; sa ne abtinem de la a le impune calea depre care noi stim ca e mai usoara sau mai sigura si sa ii sprijinim cand apare esecul si incurajandu-i sa persevereze in a rezolva dificultatea)
• Oferirea oportunitatilor de a intari abilitatile de adaptare si cele de autoreglare ( rolul nostru ca parinti nu este acela de a netezi calea copilului, ci de a-l insoti si de a fi acolo langa ei pentru cand vor avea nevoie de sprijinul si ajutorul nostru; nu trebuie sa facem totul astfel incat ei sa nu simta tristete, furie, dezamagire sau alte emotii negative, ci e de preferat sa fim prezenti fizic si emotional pentru a-I ajuta sa le constientizeze, sa le validam, sa le acceptam si sa ii invatam ca acestea pot fi tolerate si depasite; le putem spune: ” Vad ca esti suparat. Este firesc sa fi suparat cand iti pierzi jucaria preferata. Daca ai nevoie de mine, eu sunt aici.”
• Promovarea sperantei, a increderii, a practicilor culturale.
Nu orice stres e daunator. Sa invatam sa toleram si sa gestionam stresul e absolut necesar pentru putea deveni rezilienti. Vom simti in continuare tristete, durere, anxietate, dar cu timpul devenim tot mai priceputi la a depasi stresul, atat fizic, cat si psihic.
Rezilienta poate fi imbunatatita la orice varsta. Creierul este intr-o continua dezoltare, si, desi cele mai mari schimbari se vad in primii ani de viata, este timp oricand pentru imbunatatire. Exercitiile fizice, practicile de reducere a stresului, exersarea abilitatilor executive si a tehnicilor de autoreglare ne cresc sansele de a treveni, de a ne adapta si de a depasi problemele. Adultii care vor face aceste lucruri pentru ei insisi vor oferi un model copiilor lor si vor contribui si in aceasta maniera la dezvoltarea rezilientei copiilor.
Multe dintre masurile care se pot aplica pentru cresterea rezilientei la copii tin de administratia publica, de politicile de sanatate sau de cele de securitate. Unele sunt mai usor de implementat, altele mai greu; unele sunt mai costisitoare, pentru altele e nevoie de mai putine investitii. Pentru a ilustra acest fapt, cei de la Universitatea Harvard au realizat o aplicatie interactiva in acest sens, unde sunt descrisi mai multi copii dintr-o comunitate, impreuna cu dificultatile si factorii lor protectivi. Rezilienta apare atunci cand balanta fiecarui copil e inclinata in favoarea factorilor de protectie. Se propun acolo mai multe masuri care se pot implementa in comunitatea respectiva, impreuna cu cheltuielile aferente. Imbunatatirea accesului la servicii educationale de calitate, accesul la servicii medicale si crearea de spatii sigure de joaca sunt unele dintre masurile propuse. Va invit sa accesati aplicatia cu linkul https://developingchild.harvard.edu/resilience-game/ si sa urmariti cum, prin decizii intelepte, vietile copiilor se vor schimba in bine, pentru ca apoi, impreuna, sa luptam pentru implementarea unor astfel de masuri si in comunitatile noastre.
Bibliografie:
Centre for Addiction and Mental Health Canada- Growing up resilient https://www.camh.ca/en/health-info/guides-and-publications/growing-up-resilient
Harvard University Education – key concepts: resilience https://developingchild.harvard.edu/science/key-concepts/resilience/
American Psychological Association – apa.org key concepts-resilience https://www.apa.org/topics/resilience
Australian Christian college acc.edu.au – build resilience in children https://www.acc.edu.au/blog/build-resilience-in-children/
