Cand incep cresa sau gradinita, copiii simt atat incantare, cat si neliniste.
Si noi, parintii, cand ii ducem pe copii pentru prima data in colelctivitate, avem emotii precum mandrie sau incantare, iar daca este vorba despre ultimul an de gradinita, odata cu cresterea independentei copiilor, poate sa apara chiar nelinistea.
Inainte de inceperea gradinitei: pregatirea
Pregatirea e bine sa inceapa cu mai multe saptamani inainte.
Ajuta daca putem sa ii prezentam copilului dinainte noua locatie. Vom face traseul impreuna si ne vom lua cateva repere fizice. Daca sunt permise vizitele, vom merge impreuna pentru a ne familiariza cu locul. Sau le putem arata poze cu interiorul.
E bine sa evidentiem ce anume va fi la fel ca si acasa, ca de exemplu: “vor fi si acolo creioane colorate cu care vei putea desena”. Vom scoate in evidenta si diferentele. Putem sa le vorbim despre faptul ca acolo toti copiii dorm in aceasi incapere, sau ca toaletele sunt de dimensiuni mici, special pentru el.
Luati indicii de la copil despre cat de confortabil se simte sa discute despre aceste aspecte. Nu ajuta sa insistam. Daca el nu pare interesat, e de preferat sa nu fortam lucrurile si sa discutam mult prea des despre asta.
O atitudine relaxata poate fi foarte folositoare. Punand mult prea mult accent pe aceasta viitoare experienta, copilul s-ar putea simti deja ingrijorat, vazand cat de important este acest pas viitor.
Ajuta daca citim povesti cu diferite personaje care trec prin aceeasi experienta.
Ar fi bine ca adaptarea sa se faca gradual. Stabiliti impreuna cu personalul gradinitei un plan pentru integrarea treptata a copilului in colectivitate.
E important sa oferim copilului anumite repere despre cat va ramane acolo, cand plecati si cand reveniti.
Stabiliti rutine.
Rutina ajuta copilul sa se simta in siguranta, mai ales in momente de schimbare.
Puteti stabili o scurta rutina pentru pregatirea de dimineata de acasa. Un desen cu toti pasii pe care ii veti parcurge poate fi si el de ajutor.
Stabiliti o rutina de despartire. Salutati copilul la plecare, nu va furisati fara sa va vada. Asigurati-l ca va veti intoarce.
Copiii se simt in siguranta langa parinti care transmit incredere. Permiteti-le copiilor sa va vada discutand cu educatorii, aratandu-le astfel ca aveti incredere in acestia.
Ar fi bine daca personalul ar fi familiarizat cu tehnicile de linistire preferate de copil, cu limbajul si cuvintele pe care noi le folosim acasa in acest scop.
Sarbatoriti impreuna cu copilul faptul ca trece prin aceste noi experiente. Prezentati-le partile pozitive. Putem sa sunam rude apropiata pentru a Ie comunica despre cum a fost o zi la gradinita. Le transmitem astfel incredere in propriile puteri.
Ingrijorarea si oboseala sunt si ele de asteptat sa apara in acest nou context de viata. Sunt multe schimbari la care copilul trebuie sa se adapteze. Veti putea observa ca micutul poate nu va mai manca la fel de mult, poate va dormi mai mult acasa, sau va parea mai trist decat de obicei.
Este important sa ii intelegem si sa le acceptam emotiile. E mai greu uneori sa lege noi prietenii, sau poate ingrijorarea in contextul separarii de familie ii determina sa fie retrasi. Ei pot fi suparati si pentru toate activitatile pe care le pot pierde cu noi, parintii.
Ce putem face sa ii ajutam cu aceste ingrijorari?
Sa le spunem ce vom face si noi cat ei vor fi la gradinita. Sa ne asiguram ca pastram cele mai interesante activitati pentru cand vor fi si ei acasa.
Sa le reamintim zilnic rutina legata de ce se va intampla in ziua respectiva, amintindu-le si reperele de timp.
Putem cere ajutor chiar educatorilor pentru ameliorarea supararii la despartire. Cu siguranta experienta lor poate fi foarte utila in facilitarea adaptarii copiilor. Ei ne pot oferi informatii despre ce face copilul dupa plecarea noastra. Vom afla astfel care momente specifice aduc cele mai multe suparari si putem gasi impreuna solutii pentru ameliorarea lor.
Dupa primele zile, s-ar putea ca entuziasmul pentru noul mediu sa scada si copilul sa nu mai doreasca sa mearga la gradinita. Ajuta sa ne bucuram impreuna pentru toate lucrurile noi pe care le experimenteaza, mentinand astfel interesul.
Putem incerca sa ne apropiem de ceilalti colegi si sa legam impreuna cu ei si parintii lor prietenii care sa ii faca sa acomodeze mai usor.
Sa fim atenti si la trairile noastre. Copiii isi iau indicii despre situatiile din viata de zi cu zi din modul in care noi reactionam si ne comportam. Este firesc sa avem si noi ingrijorari: Oare isi va face prieteni? Se va simti singur? Va face fata provocarilor? Este important insa sa nu le facem cunoscute copiilor.
Daca mesajul nostru este ca avem incredere ca vor face fata, copiii vor incepe si ei sa creada aceasta. Ajuta sa vorbim si cu alti parinti despre cum gestioneaza si ei aceste griji.
E important si sa mentinem o cale de comunicare cu personalul gradinitei, pentru a afla despre copil, cat si pentru a ne inlatura incertitudinile despre ce se intampla in timpul in care noi nu suntem alaturi de cei mici.
Sa nu uitam, colectivitatea este mediul potrivit in care copiii, prin socializare si joc, isi dezvolta abilitatile de comunicare si de socializare, abilitatile motrice, leaga noi prietenii si isi fac relatii cu noi adulti, isi cresc independenta si dobandesc noi abilitati care ii ajuta apoi la cresterea increderii in sine.
Desi ne este greu, separarea treptata de familie este un pas firesc, o dovada ca micutii nostri cresc si o sansa de a experimenta cate unpic din viata din afara mediului familial.
